O gazdă intermediară de tenioză, Тип Plathelminthels Plathelminthels

Familia:Taeniidae Genul:Taenia Teniaza este o parazitoza care poate fi determinata la om de Tenia saginata, cu gazda intermediara bovideele si Taenia solium, cu gazda intermediara porcul. Cei 2 paraziti fac parte din clasa Plathelminti, ordinul Cestode si prezinta o morfologie asemanatoare.

Taenia solium- generalităţi şi patologie Generalităţi şi morfologie Taenia solium este un vierme plat, parazit intestinal. Face parte din clasa Cestoda, subîncrengătura Plathelmintes, încrengătura Helmintes.

Paraziți protisti umani

Clasa Cestoda cuprinde viermi plaţi cu corpul segmentat. Prezintă organe de fixare ventuze şi uneori cârlige şi trăiesc în tubul digestiv.

Indiferent de mărimea sa, orice cestod este format din trei părţi distincte. Prima parte este scolexul capulcare prezintă ventuze şi la unele specii cârlige, pentru fixare. Urmează gâtul, care este subţire şi nesegmentat.

Ultima porţiune este strobila corpul. Strobila este formată din mai multe segmente numite proglote.

Ordine de prevenire a dermatomicozei | Infecție fungică

Există proglote tinere, adulte şi bătrâne. Cele tinere se găsesc în treimea superioară a strobilei şi au dimensiuni mici. Proglotele adulte sunt situate la mijloc şi au structura internă bine dezvoltată. Cele bătrâne sunt situate spre sfârşitul strobilei şi conţin organe atrofiate şi un uter hipertrofiat, plin cu ouă. Taenia solium are două forme de viaţă: cestodul adultul şi oul. Cestodul de Taenia solium are între 2 şi 8 metri lungime.

Scolexul este prevăzut cu patru ventuze şi două coroane cu de cârlige.

Metode de infecție cu tenioză, Achiziție IMSP Spitalul raional Orhei

Gâtul este scurt şi se continuă cu strobila formată din aproximativ de proglote. La proglotele tinere uterul este nedezvoltat. La adulte organele sexuale sunt bine reprezentate, iar la proglotele bătrâne sunt hipertrofiate şi uterul emite ramificaţii laterale.

Proglotele bătrâne se rup uşor şi se elimină odată cu materiile fecale. Oul este rotund şi măsoară circa de microni.

Sursa invaziei de tenioză. Structura teniei de bovine și de porc. Structura de tenă de porc

Are o membrană groasă şi la interior un embrion hexacant cu şase cârlige. Este identic cu oul de Taenia saginata, o gazdă intermediară de tenioză fi diferenţiate. Ciclul biologic Gazda intermediară este porcul. Acesta înghite oul, din care ulterior iese embrionul hexacant. Acesta străbate peretele intestinal şi ajunge în circulaţie. Purtat de torentul circulator, ajunge în ţesutul muscular, unde se transformă într-o larvă numită cisticerc.

O gazdă intermediară de tenioză

Ulterior se formează o mică cavitate o gazdă intermediară de tenioză care se dezvoltă larva. După detoxifiere organism 3 zile săptămâni de viaţă în porc, larva cisticercul devine infecţioasă pentru om.

Omul se infectează consumând carne de porc infectată cu cisticerci. Scolexul larvei se evaginează şi începe să se fixeze de peretele intestinal al omului.

Situs parazit teniosis, ESR pentru viermi

Continuă să crească până ajunge în stadiul adult, când depune ouă. Omul se poate infecta şi cu ouă, această situaţie fiind mai gravă. Habitat Viermele parazit trăieşte în intestinul subţire al omului.

Omul este gazda definitivă. Boala la om În cazul infecţiei cu cisticerci boala se numeşte tenioză. Simptomele sunt de regulă neclare oboseală,  agitaţie, dureri abdominale şi întotdeauna direct proporţionale cu cantitatea de carne ingerată.

Parazit in nas - Parazitologie Spital Colentina, partea I

Cu cât un om mănâncă mai multă carne infectată, cu atât simptomele vor fi mai grave. A doua situaţie este cisticercoza. Apare în cazul infectării cu ouă de Taenia solium. Acestea sunt eliminate de tenia din intestin prin fecale şi datorită igienei precare ajung pe alimente.

Din ouă ies larvele care migrează în diverse organe. Cel mai frecvent se localizează la nivelul o gazdă intermediară de tenioză nervos central, ochiului, plămânilor şi ficatului.

Zona preferată a larvelor este baza creierului, în regiunea ventriculilor cerebrali. Cisticercoza cerebrală este determinată de larvele localizate în creier. Apar simptome epileptice, cefalee insuportabile, greţuri intense, tulburări psihice. Poate duce la pierderea vederii prin afectarea ţesutului subretinian.

Taenia solium- generalităţi şi patologie

Diagnostic Examenul coproparazitologic urmăreşte evidenţiarea ouălor de T. Este preferată a doua metodă pentru că ouăle de T. Diferenţierea o gazdă intermediară de tenioză face pe seama proglotelor: cele de T.

În cazul cisticercozei, radiografia craniană sau ventriculografia sunt utile pentru depistarea larvelor.

Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile: e o geohelmintiază; necataroza — e o variantă a anchilostomidozei; infectarea omului are loc prin contactul lui cu solul şi iarba, con­ta­mi­nate cu larve; e o zooantroponoză; Pentru anchilostomidoză sunt corecte afirmaţiile: e o biohelmintiază; anchilostomidoza include două variante de helmintiaze: an­chi­lo­sto­­moza şi necataroza; sursa de infecţii e omul bolnav; omul bolnav nu prezintă pericol pentru cei din jur ; sursa de infecţii sunt animalele domestice. Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile: omul reprezintă impas biologic pentru parazit; Trichinella spiralis este foarte rezistent în mediul extern şi la acţiu­nea temperaturii înalte; sursă de invazie pentru trichineloză pot servi atât animalele do­mes­tice,cât şi cele sinantrope şi xenantrope; mecanismul de transmitere se realizează prin vectori hematofagi; tratamentul sursei de infecţie este foarte eficient cu preparate anti­pa­razitare. Pentru trichineloză sunt corecte afirmaţiile: este caracteristică focalitatea naturală; durata minimă de realizare a ciclului de dezvoltare este de o lună; măsurile de profilaxie de bază sunt direcţionate asupra sursei de agen­ţi patogeni; cu scop de diagnostic se aplică următoarele metode: trich­i­ne­lo­sco­pia, RFC, RIHA; dehelmintizarea în masă nu se utilizează pentru combaterea tri­chi­ne­lozei. Pentru difilobotrioză sunt corecte afirmaţiile: face parte din grupul de biohelmintiaze; sursă de infestare este omul; factorul de transmitere este peştele neprelucrat termic; perioada de incubaţie este de 1—3 săptămâni; principala măsură de profilaxie a răspândirii difilobotriozei este exterminarea câinilor şi pisicilor vagabonzi. Măsuri eficace în profilaxia enterobiozei o gazdă intermediară de tenioză prelucrarea cu uncrop a nisipierelor; dezinfectarea lenjeriei.

În lichidul cefalo-rahidian se pot găsi anticorpi ce atestă prezenţa unui parazit. Tratament Pentru eliminarea cisticercilor din ţesuturi medicamentele utilizate cel mai frecvent sunt Praziquantel şi Albendazol. Uneori este nevoie de o intervenţie chirurgicală în cazuri de hidrocefalie sau în cazul localizării intraventriculare a larvelor.